Cine ingaduie cui sa respire

18Dec09

Departe de o ordine clara a evenimentelor din jurul meu, exista o lume pe care am incetat sa o readuc la viata. Mi s-a format o parere de rau astazi, adanca, cand ma uit peste ceea ce-mi notam cu arsita pe hartiile de scolar. Invatasem ca nu e nimic bine in ceea ce s-a intamplat, iar lectia la care ma oprisem era legata de mortile regimului comunist. Atat de dezbatut si atat de citit, umplut de date istorice si de nume a caror prezenta azi nu mi le explic, manuale de istorie bolnave care mai razbesc numai datorita catorva profesori care vor sa te invete adevararul. La finalul lectiei, iti spun ca o sa pice bine informatia in lucrare, dar ai grija cum o scrii. E trist cat de infometati am ajuns, cat de egoisti, cand singurul moment al nostru de criza e in fata solitudinii din apartament intr-o zi din saptamana. Am invatat sa traim nostalgic in timpul saptamanii, vineri si sambata sa ne mancam creierii in uitare prin crasme, dar ce poate sa iti vorbeasca omul de 20 de ani? Fiica a revolutiei ma numisem la acea data, patru ani au trecut cum nici nu mi-as fi imaginat, si nu mi-e clar daca am marsaluit in aval. Am incredere in putere, dar si in linistea pe care aceasta trebuie sa ti-o dea. Si pentru ca nu suntem putini cei care putem scrie editoriale pe net..